NOVO
Indicaţii pentru medici şi dietologi
NOVO este o concepţie ştiinţifică nouă de alimentaţie personalizată a pacienţilor. Prograamul NOVO este o metodă bine analizată şi înalt eficentă de reducere a greutăţii corporale, creştere a nivelului energetic şi îmbunătăţire a stării fizice generale. Programul se bazează pe principiile imunologiei şi metabolismul uman. Explicaţia constă în faptul că, nutrientele prelucrate declanşează reacţii imune.
Pentru un metabolism sănătos, produsele digestiei – glucoza şi acizii graşi – se absorb de celulele corpului, unde se metabolizează în energie. Peste un anumit prag al reacţiei imune însă, membranele celulare suferă modificări, reducându-se absorbţia glucozei. În acest scenariu, glucoza excedentară se distrage din metabolismul celular şi, în loc de a produce energie, se depozitează sub forma de grăsimi. În afară de aceasta, reacţiile imune pot provoca variaţii ale nivelului de insulină şi producerea de radicali liberi; pentru ambele lucruri se poartă încă discuţii medicale.
NOVO asigură pacienţilor o analiză personalizată a diferitelor alimente, identificând alimentele, care provoacă puternice reacţii imune (generarea de leucocite) şi care nu. Pacienţii programului primesc o diagramă, care arată alimentele, ce pot fi consumate şi cele, care este bine să fie evitate, în baza reacţiilor lor imune proprii la cele 115 de de alimente. Programul NOVO pune, de asemenea, la dispoziţia clienţilor săi un număr de telefon şi acordă sprijin informaţional pe o perioadă de 12 săptămâni din momentul începerii programului.
Concret, pacienţii dau o probă de sânge, care se analizează într-un timp de aproximativ 75 minute, prin intermediul testului de sânge NOVO. Noi ne focalizăm atenţia asupra activării leucocitelor, iar testul, efectuat cu analizatorul de sânge CD 4000/Sapphire, măsoară proprietăţile a aproximativ 40 000 de celule pentru fiecare aliment – ceea ce corespunde unui număr de aproximativ 2.5 milioane de celule per test.
Ştiinţa şi teoria, care stă în spatele lui NOVO
Procesul fiziologic al digestiei transformă alimentele în formă, care poate fi utilizată de celule, în special, glucoză şi acizi graşi. Glucoza, eliberată de carbohidratul dietetic, pătrunde în celule, unde se metabolizează prin glicoliză şi ciclul Crebbs. Acizii graşi dietetici reprezintă şi un carburant respirator important pentru multe ţesuturi, în special, pentru muşchi şi se metabolizează prin β-oxidare cu produsele (acetil-СоА), care intră în ciclul Crebbs, pentru prelucrare ulterioară.
În majoritate timpului, digestia preschimbă alimentele din “străine” în “ale noastre”. Particulele de hrană, parţial prelucrate, câteodată însă, se identifică ca “străine” de sistemul imunitar, declanşându-se o reacţie imună inflamatoare, care are repercursiuni dramatice asupra metabolismului celular, deoarece interferă cu mecanismul, prin care glucoza intră în celule.
Când glucoza nu poate intra în celule pentru a fi arsă, o parte din surplus se transformă în glicogen, în ficat, dar cea mai mare parte se deviază, împreună cu acizii graşi liberi, pentru a se depozita în depourile de grăsime corporală, ca triacilglicerol. Producerea de grăsimi din glucoză, se face lent, în principal, în ficat şi în celulele adipoase.
Reacţia imună, menţionată mai sus, care contribuie la conservarea grăsimilor, are loc în jurul particulelor mici, neprelucrate de hrană, care se sustrag digestiei complete şi se absorb în corp prin trei mecanisme:
" prin mucoasa intestinală;
" prin membranele celulare ale celulelor epiteliului intestinal sau ale enterocitelor (cale intercelulară);
" prin legături robuste între enterocite (cale paracelulară).
După ce au pătruns în circulaţia sanguină, aceste complexe moleculare pot deveni antigeni şi declanşa reacţii imune. Aceste reacţii imune se iniţiază în plăcile lui Peyer din mucoasa intestinului subţire, dar repede se distribuie, complexele pătrunzând în circulaţia sanguină. Aceste reacţii imune şi inflamaţia provacată de ele, sunt în centrul ştiinţei, care stă în spatele programului NOVO.
Reacţiile inflamatoare din intestine şi fluxul sanguin
Peretele intestinal este astfel constituit, încât să permită substanţelor alimentare să treacă prin el în sistemul circulator, oprindu-se totodată accesul patogenilor, precum bacteriile. Pentru a se apăra de patogeni, peretele intestinal conţine diferite celule imunitare, inclusiv T şi B limfocite şi leucocite fagocitare, ca macrofagi, celule ADIPOASE, eozinofile şi neutrofile.
Particulele de hrană neprelucrate (complexele macromoleculare), ajungând lumenul intestinului subţire, câteodată interacţionează cu celulele ADIPOASE din mucoasă şi provoacă o reacţie imună, similară cu cea contra patogenilor. Programul NOVO poate să identifice complexele, care provoacă aceste reacţii şi, astfel, pacientul va avea posibilitatea să le evite consumul alimentelor respective.
Atunci, când complexele provoacă adevărată reacţie imună, celulele ADIPOASE, prin secretarea de emochine, ca factor necrotizant de tumori – alfa (TNF-alpha), adună neutrofilele din fluxul sanguin în lumenul intestinal. Neutrofilele pregătite, eliberează după aceea mediatori antinflamanţi, inclusiv o cantitate mai mare de TNF-alpha şi gama interferon (IFN gamma). În unele cazuri, rezultă o descompunere a celulelor ADIPOASE, eliberându-se tot mai multe citochine, atragându-se şi mai multe neutrofile în zonă şi eliberându-se şi alte enzime inflamatoare şi radicali de oxigen.
În mod paradoxal, acest mecanism de atragere a neutrofilelor în intestine, măreşte permeabilitatea epiteliului intestinal, ceea ce, la rândul său, permite pătrunderea acestestor macromolecule alimentare antigenice în fluxul sanguin, dezvoltându-se mai departe reacţia inflamatoare.
Prezenţa macromoleculelor în fluxul sanguin, permite fenomenul de “fagocitoză dereglată”, în care o celulă fagocitară, neputând îngloba complexele nutritive (datorita dimensiunii sau cantităţii excesive), eliberează enzime din fagosomii proprii, direct în mediul său propriu. Această eliberare de enzime şi mediatori inflamatori, agravează suplimentar situaţia. Aceste reacţii imune dereglează atât metabolismul glucozei, cât şi acela al acizilor graşi.
Metabolismul glucozei şi a acizilor graşi, în prezenţa reacţiei imune
GLUCOZA
Celulele musculare şi adipoase pot prelua glucoza numai în prezenţa insulinei. Insulina determină transportătorii de glucoză, cunoscuţi ca GLUT4, să iasă la suprafaţa celulelor musculare şi adipoase, unde vehiculează glucoza în celulă pentru a o metaboliza în energie. Un alt hormon, factorul insulin-similar al creşterii-I (IGF-I), poate activa, de asemenea, GLUT4 şi contribui la aportul de glucoză în celule.
Celulele musculare şi adipoase interacţionează cu insulina şi IGF-1, prin intermediul receptorilor de tirozin-chinază. Această interacţiune determină GLUT4-receptorii să se deplaseze din veziculele citoplasmatice din centrul celulelor musculare, spre suprafaţa celulelor; aici GLUT4-receptorii pot transporta glucoza.
Reacţiile imune însă, cauzate de complexele de nutriente, şi mai concret TNF-alpha, dereglează serios acest transport de glucoză. IGF-1 se asociază, de asemenea, cu un alt receptor de suprafaţă, integrin-receptorul. Receptorii integrin şi tirozin-chinază se găsesc în mod curent, în număr egal, pe suprafeţele celulelor. TNF-alpha cauzează o mărire a numărului de integrin-receptori, care intră în concurenţă pentru IGF-1 asociere cu receptori tirozin-chinază.
Transportul macromolelculelor din intestin în fluxul sanguin
Reacţie imun/neutrofilă de acces macromolecular
Reacţie neutrofilă specifică la transformarea în energie (greutate supranormală)
Când IGF-1 se asociază cu mai mulţi integrin-receptori, decât cu tirozin-chinază receptori, GLUT4-receptorii se retrag în citoplasma celulară, oprind orice metabolism al glucozei (chiar în prezenţa insulinei).
ACIZII GRAŞI
Fenomenul, în care TNF-alpha previne metabolismul glucozei, chiar şi în prezenţa insulinei, se numeşte “rezistenţă insulinică”. Excesul de glucoza se preia de celulele ficatului (proces, independent de insulină) şi se transformă în triacilgliceroli, care sunt orientate spre celulele musculare, pentru combustibil, şi spre adipocitele, pentru depozitare. Astfel, cu toate că mai puţină glucoză intră în celulele adipoase (adipocitele), din ficat vin spre depozitare şi se acumulează mai multe grăsimi gata formate. Metabolismul, modificat al celulei adipoase, duce, de asemenea, la asocierea paralelă a puţinei glucoze rămase în calea metabolică, cunoscută sub numele de cale de biosinteză a hexozaminei, produsele căreia se consideră, de asemenea, că contribuie la inflamare şi rezistenţa insulinică. În definitiv, TNF-alpha se regenerează, de asemenea, din adipocitele şi are ca rezultat creşterea greutăţii.
Pentru a face problema şi mai serioasă, TNF-alpha activează lipaza, care este sensibilă la hormoni, mobilizând astfel Acizii graşi liberi (FFA), care se absorb în sânge. Acizii graşi liberi pot duce la o considerabilă hiperlipidemie, care reprezintă un important factor de risc pentru bolile cardiovasculare. O altă citochină importantă, produsă de celulele adipoase, este interleucina-6 (IL-6) şi, similar cu TNF-alpha, nivelul de IL-6 din sânge creşte, de asemenea, ceea ce duce la obezitate. Atât TNF-alpha, cât şi IL-6 opresc lipaza lipoproteinică (localizată pe pereţii endoteliali ai capilarelor), astfel că, se reduce spaţiul liber pentru acizii graşi liberi în circulaţia sanguină.
Deoarece adipocitele, în sine, produc TNF-alpha, se intensifică reacţiile locale inflamante, iniţiate de leucocitele pregătite. În definitiv, de abia în curând, această obezitate a fost recunoscută ca o dereglare inflamabilă cronică.
Metabolismul glucozei şi celulele adipoase... cum să fie ele şi soluţia NOVO
GLUCOZA
Prin programul NOVO pot fi evitate reacţiile imune, asociate cu acumularea hranei. Când hrana se supune digestiei, fără reacţii imune, celulele musculare şi cele adipoase pot metaboliza corect atât glucoza, cât şi acizii graşi.
La consumarea şi digestia carbohidraţilor, nivelul insulinei creşte şi ea se asociază cu receptorii pentru tirozin-chinază de pe suprafaţa celulelor musculare şi adipoase. Aceasta provoacă autofosforilarea resturilor de tirozină din β-subsistemele, ducând la transformare semnalului insulinic, iar veziculele citoplasmatice se vor amesteca cu membrana celulară. Transportătorii de glucoză GLUT4, după aceea, se introduc în plasmalema, permiţând glucozei să pătrundă în celulă.
Eliberarea insulinei după hrană, provoacă o creştere de 30 de ori a vitezei, cu care o celulă adipoasă preia glucoza. După ce a pătruns în celulă, glucoza sau intră în căile de glicoliză, pentru a se produce energie, sau se transformă în triacilglicerol şi se conservă ca grăsime, pentru a se utiliza ulterioar.
Când nivelul insulinei din sânge scade din nou, receptorii tirozin-chinază nu mai sunt ocupaţi, iar defosforilarea tirozinică întrerupe semnalul insulinic. Ca urmare, transportătorii de glucoză se reciclează din nou în citoplasmă şi glucoza nu mai poate intra în celulă.
GRĂSIMILE
Două enzime principale sunt incluse în mobilizarea acizilor graşi din celulele adipoase: lipaza hormon-sensibilă (HSL) şi lipaza lipoproteinică (LPL). Grăsimile se depozitează, în general, sub forma de triacilgliceroli, în adipocite, cu o anumită prezenţă de acizi graşi liberi în circuitul sanguin. Când nivelul glucozei din sânge este scăzut, acizii graşi liberi acţionează ca o sursă alternativă importantă de combustibil, în special, pentru celulele musculare. În această situaţie, pancreasul opreşte să mai producă insulină şi, în loc de aceasta, secretează hormonul, care arde grăsimile – glucagon. Glucagonul opreşte depozitarea grăsimilor şi iniţiază mobilizarea acizilor graşi liberi din depozitele adipoase, prin activarea indirectă a lipazei hormon-sensibilă, localizată în celulele adipoase.
HSL hidrolizează triacilglicerizii (cunoscuţi şi ca triglecerizi) în componenţi ai glicerolului şi ai celulelor adipoase libere. Glicerolul se prelucrează mai departe, prin glicoliză, până ce celulele adipoase libere părăsesc celula şi se asociază cu albumina din circuitul sanguin. După aceea, celulele adipoase libere se vehiculează spre ţesuturile, care au nevoie de energie, precum muşchii scheletici şi cardiaci. Celulele adipoase libere pot pătrunde în celule, prin difuzie simplă sau prin proteina, care transportă acizii graşi 1 (FATP1 – acil-СоА-sintetază), lucru, reprezentat în anumite ţesuturi, în special, celulele musculaturii scheletice şi adipocitele. Este interesant că, celulele musculare preferă să utilizeze acizii graşi liberi drept combustibil, deoarece aceasta este biologic mai eficient, decât utilizarea glucozei.
A doua enzimă, care prelucrează grăsimile, lipoprotein-lipaza (LPL), se produce, de asemenea, de adipocitele, dar în circuitul sanguin intră în aşa proporţie, încât să treacă prin endoteliul capilar. LPL contribuie la controlul nivelului triacilglicerolilor, rămase în circuitul sanguin.
IGF-1 se secretă de ficat şi de alte ţesuturi, ca răspuns al hormonului de creştere.
Ce se întâmplă când reacţionăm la hrana, care consumăm?
Atât inegrin-receptorii (calea imunitară), cât şi receptorii pentru tirozin-chinază (metabolismul glucozei) se reglează de factorul insulin-similar de creştere 1 (IGF-1). Nivelul IGF-1 din corp este limitat şi dacă unul din receptori cere sau utilizează mai mult IGF-1, mai puţin va rămâne pentru celălalt.
Când corpul produce o reacţie imună la un aliment concret, au loc o serie de lucruri. Când corpul identifică substanţa nutritivă străină, el transmite semnale spre celule, să înceapă reacţia imună. Aceasta utilizează o cantitate mare de IGF-1 liber pentru asocierea cu integrin-receptorii (activatorii sistemului imunitar, care se multiplică), pentru a determina celulele să se lupte cu intrus. Aceasta lasă mai puţin IGF-1 pentru asociere cu receptorii tirozin-chinază (metabolism), cheia care contribuie la preluarea glucozei de către celule.
În consecinţă, în celule intră mai puţină glucoză, iar în loc de aceasta, se prelucrează în ficat, pentru producerea de triacilgliceroli, care se depozitează ca grăsimi. O altă consecinţă este, că muşchii corpului primesc mai puţină energie şi, prin urmare, vor trasnsmite semnale către creier, să se mănânce mai mult, pentru a se obţine mai multă energie.
NOVO identifică alimentele, pentru care o persoană dezvoltă reacţie imună. Scoaterea acestor alimente din regimul alimentar reduce reacţia inflamantă şi permite interacţionarea mai echilibrată între IGF-1, integrin-receptorii şi receptorii tirozin-chinază.
Fig. 1. Diagrama echilibrului de utilizare a IGF liberi ale corpului pentru activarea imunităţii sau metabolismului celular.
NOVO – program pentru pacienţi
NOVO al Immogenics este un plan alimentar personalizat, care include o analiză sanguină pentru sensibilitate la alimente şi un program dietetic, bazat pe rezultatele acestei analize. NOVO asigură pacienţilor o analiză personalizată a diferitelor alimente, indicând gradul de reacţie imună, de la o reacţie nulă la una ridicată.
Testul sanguin
După evaluarea pentru înregistrarea punctului iniţial al pacientului, se prelevează o probă de sânge (în total 20 ml). Pacienţii pot duce proba medicului de familie sau la o policlinică sau instituţie medicală, indicată de NOVO. Probele sanguine se trimit, după aceea, la laboratorul Immogenics, unde se efectuează probe pentru determinarea reacţiei la un număr de 115 alimente. După aceea, alimentele se repartizează în categorii, în funcţie de reacţia imună, pe care o produc.
Diagrama alimentelor
Rezultatele din testul NOVO se prezintă clientului, într-o formă simplă şi inteligibilă. Fiecare din alimentele testate se dispune într-o listă a alimentelor, faţă de care, organismul arată insuportabilitate, în funcţie de intensitatea reacţiei imune provocate. Grupa Verde cuprinde toate alimentele, care nu provoacă reacţii imune, pe când alimentele, la care aţi reacţionat din lista dvs. de alimente, adică, cele faţă de care aveţi insuportabilitate, se aranjează în ordine descrescătoare (la început fiind dispuse alimentele, care provoacă reacţiile cele mai puternice). Regimul alimentar personalizat, ce trebuie urmat, se bazează din plin pe alimentele, enumerate în Lista cu rezultate.
Programul
Programul NOVO garantează o utilizare optimă a alimentelor (energiei) prin metabolismul corporal, minimizând depunerea grăsimilor, crescând vitalitatea şi având şi alte efecte, legate de un mod de alimentaţie îmbunătăţit – stare mai bună a pielii, reducerea problemelor digestive, precum sindromul intestinelor inflamate. Spre deosebire de multe diete, NOVO nu include calculul caloriilor, limitarea consumului de hrană sau evitarea unor categorii întregi de alimente. Programul este foarte simplu şi se bazează integral pe diagrama alimentelor. Pentru a permite refacerea sistemului imunitar de activarea permanentă de alimentele, la care este sensibil, programul alimentar se realizează în două faze.
În faza 1 (minim 5 săptămâni), alimentele din Lista alimentelor, faţă de care organismul prezintă insuportabilitate, trebuie complet eliminate. Pot fi consumate numai alimentele, care nu provoacă reacţie imună, şi prin urmare, nu prezintă pericol (Grupa Verde). Aceasta reduce pe deplin riscul de activare a sistemului imunitar, permiţându-i astfel să se refacă şi fortifice. Acest proces poate fi însoţit de efecte adverse uşoare, precum ameţeli, oboseală, dureri musculare, siptome similare gripei, dureri de cap, modificări ale pielii (simptomele se asociază frecvent cu adaptarea corpului la schimbarea hranei), care, în mod obişnuit, dispar după primele câteva săptămâni.
În faza 2, se pot consuma liber Alimentele Verzi, ca în faza 1 a programului alimentar. Alimentele din Lista alimentare, faţă de care organismul prezintă insuportabilitate, se includ treptat, unul câte unul, observându-se efectele adverse. Prin urmărirea simptomelor, legate de reintroducerea în meniu a unui anumit aliment, pacienţii pot să identifice care din alimente pot fi consumate fără pericol şi care ar trebui să fie evitate un timp mai lung.
În unele cazuri, pacienţi ar putea dori să mai amâne reintroducerea unor categorii concrete de alimente sau să le evite complet mai mult timp. Aceasta se poate aplica faţă de alimentele arătate în şrift îngroşat în Lista alimentelor, pentru care organismul arată insuportabilitate.
Programul NOVO este complet individualizat şi nu include nimic mai mult, decât o schimbare în alegerea alimentelor. Din această cauză, este uşor de urmat programul alimentar.
Pacienţii programului NOVO primesc un îndrumar complet, care cuprinde multe sfaturi utile, întrebări frecvente, informaţii cu privire la alimentele testate şi capcanele obişnuite. Ei au, de asemenea, acces la dietologi calificaţi şi experţi medicali, care le acordă asistenţă la decurgerea programului. Prin telefon, pot contacta echipa de dietologi, instruiţi pentru asistarea clienţilor prin răspunsuri la întrebările acestora sau pentru sfaturi individuale privind programul.
Informaţii suplimentare pot fi găsite pe web-pagina lui Immogenics, prin CLUB NOVO – web-spaţiu, special destinat celor, care urmează programul.
Procesul tehnologic
Colectarea probelor şi perioada de incubare cu extracte alimentare
Proba de sânge se prelevează pe anticoagulant (SACD). Dup aceea, sângele se separă în 115 eprubete, pentru incubarе cu extracte alimentare. Extractele alimentare – 115 alimente, care nu au fost prelucrate complet prin digestie la nivel macromolecular (faza de digestie, pentru care se ştie, că poate genera reacţie imună) – se incubează în probele sanguine pentru maxim 20 minute.
Analiza probelor
Când alimentele provoacă reacţie imună, celulele albe(leucocitele), inclusiv neutrofilele, se activează. Această activare constă în eliberarea unor citochine antiinflamante, ca TNF-alpha, precum şi fagocitoză, degranulare sau moarte celulară. Aceste fenomene sunt însoţite de modificări morfologice, care pot fi identificate prin intermediul unei tehnologii laser avansate.
După incubarea cu extracte alimentare, eşantioanele trec pri analizatorul de sânge CD4000/Sapphire, care determină leucocitele activate. Pentru un răstimp de 75 minute se analizează un număr de 40 000 de celule pentru fiecare aliment – un total de peste 4 milioane de celule per test.
Interpretarea rezultatelor
Testul stabileşte sensibilitatea neutrofilelor din sângele pacientului la toate tipurile de alimente testate: cu cât mai puternică este reacţia, cu atât mai intens este răspunsul imun la testul de sânge şi capacitatea de transformare a alimentelor şi grăsimilor acumulate în energie.
Dacă, pentru un anumit tip de alimente, testul nu arată prezenţa leucocitetelor activate (vezi fig. 1), hrana respectivă se dispune în Grupa Verde, care conţine categoriile de alimente, care nu provoacă reacţie imună şi care, prin urmare, nu sunt dăunătoare pentru consumare.
Dimpotrivă, când testul identifică leucocite activate, se calculează raporul dintre celulele, care provoacă reacţie toxică (fig. 2 şi 3), reacţie toxică cu fagocitoză (fig. 4), degranulare sau moarte celulară (fig. 5). Intensitatea reacţiei arată unde să se dispună hrana respectivă în Lista alimentelor, alimentele la care organismul prezintă insuportabilitate, reacţia fiind cea mai intensă, dispunându-se la începutul listei.
Rezultatele testului, în sfârşit, se prezintă pacientului, într-o listă adaptată, care reprezintă substratul programului NOVO
